Aceasta biserică ce a purtat hramul „Sf. Ierarh Nicolae” se crede a fi clădită în anul 1809 lună iunie, iar în anul 1889 s-a reclădit din nou din cărămidă pe temelie de către Doamna Natalia Boyan, născută Misoglu, în amintirea regretatului ei soţ, Teodor Boyan, fost primar al Botoşanilor şi Ministru de Finanţe, când se sfinţeşte din nou şi s-a adăugat pe lângă hramul, ce-l avea şi pe cel al lui Teodor Tiron.
Biserica a fost zidită în formă de corabie, fără ornamente decorative. Fondatorii acesteii biserici după datele extrase din albumul cu istoricul bisericilor din jurul Botoşanilor –editat în anul 1906, au fost: Costache Roset, Ioan Ramanov, Chiriac Scoghihorn, Gheorghe Timuş, Iordache Lebădă şi Gheorghe Carainan, răzeşi împrejurul Curteştilor, întrupat în urmă într-un singur sat de către Iordache Boyan părintele numitului Teodor Boyan, propietarul răzeşilor din Curteşti. Aceste date se sprijină pe următoarea inscripţie ce a fost pe o placă aşezată pe peretele bisericii, dar astăzi nu se mai găseşte. Iată conţinutul inscripţiei: „În anul 1889 s-a zidit această biserică cu hramul Sfinţii Nicolae şi Teodor Tiron de Doamna Natalia Boyan, propietara moşiei Curteşti, pentru pomenirea răposatului ei soţ, Teodor Boyan şi a întregii familii.
Biserica a fost sfinţită la anul 1889 octombrie, când s-a adăugat hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, de către IPS Iosif Naniescu al Moldovei.
Pe icoana Mahrama Mântuitorului de deasupra uşilor împărăteşti, se găseşte scris 1809 iunie. Pe o cruce portativă care serveşte la procesiuni se găseşte scris: „anul 1811 lună februarie„.
Un pomelnic a lui Ioan Romano din anul1838, decembrie 6 şi în fine un pomelnic purtând inscripţia: „Pomelnicul dumisale Stolnic Iordache Giosan, în anul 1837 octombrie, 22”.
Catapeteasma este pictată în stil bazantin. Pe pereţi sunt câteva tablouri pictate în ulei, reprezentând punerea în mormânt a Mântuitorului, Învierea Mântuitorului, Cina cea de Taină şi alţi Sfinţi. Această pictură a fost făcută de pictorul Victor Galin şi Dumitru Hlihor în anul 1932, când s-a făcut prima restaurare a bisericii de către preotul Constantin Dănilă, În anul 1965 s-a pus pe întregul acoperiş tabla zincată. În anul 1966 s-au făcut reparaţi exterioare la ziduri, s-a subzidit peretele de miazăzi şi s-a trotuarul de beton împrejurul În anul 1992 s-au făcut reparaţii în interiorul cât şi în exteriorul bisericii, tot atunci turnându-se şi aleea de acces. În acelaşi an s-a resfinţit biserica de către IPS Daniel Ciobotea, în timpul preotului Fredolin Drobota.
În primăvara anului 2004 s-a pus temelia Casei de prăznuire ulterior în anul 2010.
Primul preot ce a servit la această biserică se zice a fi Ioan Zugravu, urmat apoi de către preotul Gheorghe Moisiu, Dimitrie Musniteanu, Mihai Zaharescu, Constantin Simiceanu (mormântul se afla în curtea bisericii), Constantin Dănilă, Gheorghe Constantinescu, Fredolin Drobota, Vasile Burlacu şi în prezent preotul Dan Sanduleac.
